Sfinţii Părinţi vorbesc foarte mult despre existenţa Bisericii, înainte de Cincizecime. Astfel, de la Sfântul Clement Romanul aflăm că prima Biserică a fost creată înainte de plăsmuirea soarelui şi a lunii. De asemenea, cărţile profeţilor şi apostolii ne învaţă că Biserica nu este numai de acum, ci de la început, plutind asemenea unei corăbii pe valirile vieții. În Biserică se arvunește mântuirea neamului omenesc, de aceea trebuia să existe dintru început, pentru ca Adam și urmașii lui să aibe loc de salvare „la plinirea vremi”, atunci Hristos avea să trimită în lume Paracletul, „Duhul adevărului care de la Tatăl purcede”, pentru desăvârşirea operei Sale mântuitoare.
Datorită existenţei şi tradiţiei sale, Biserica a dobândit în decursul timpului mai multe semnificaţii simbolice, tocmai pentru ca oamenii să înţeleagă mai bine adevărurile revelate spre mântuire. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur asemuieşte întemeierea Bisericii cu crearea Evei în Rai. Prin urmare, aşa cum Eva a răsărit din coasta lui Adam, „pentru că nu era bine ca omul să fie singur pe pământ”, la fel şi Biserica a ieşit din coasta străpunsă a Mântuitorului Hristos, care S-a jertfit pe cruce pentru ca întregul neam omenesc să nu rămână izolat în robia păcatului şi a morţii.
Dacă avem în vedere structura practică, maniera arhitectornică a bisericilor noastre ortodoxe, putem observa că nimic nu este întâmplător. Fiecare unghi, fiecare latură, fiecare formă însumează o pluritate de simbolisme, rânduite de Dumnezeu spre luminarea noastră. Aşa se face că pronaosul, primul spaţiu de la intrarea în biserică, simbolizează lumea de dinaintea venirii Mântuitorului Hristos. Naosul, spaţiul imediat următor, sânul bisericii, locul unde de obicei credincioşii stau la sfintele slujbe, reprezintă lumea văzută şi pe toţi aceia care cred în Hristos cel înviat din morţi. Şi în sfârşit, altarul simbolozează Împărăţia lui Dumnezeu, locul unde se aduce în permanenţă jertfă de laudă. Vedem aşadar cât de important este fiecare element, câtă încărcătură există în fiecare obiect sau spaţiu din biserică. Însăşi viaţa şi constituţia noastră după „chipul lui Dumnezeu” poate fi asemănată cu o Biserică. În trupul nostru, sfinţit prin împărtăşirea cu Dumnezeieştile Taine, aducem laudă lui Dumnezeu şi-L rugăm să ne primească în Împărăţia Cerurilor, alături de drepţii Săi.
Pr. Cristian Grecu,
Biserica „Eroii neamului” din Craiova