Sfântul Apostol Pavel este cel mai cunoscut personaj al creştinismului primar. El a interpretat, a sistematizat şi a aplicat învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos la realităţile socio-religioase ale acelei perioade, semăndu-o în solurile fertile ale întregului Imperiu Roman. Despre viaţa şi personalitatea sa au fost scrise multe lucrări şi încă se mai scrie mult. El este socotit, dupa Hristos, „cel mai mare geniu al creştinismului” (Pr. Prof. Dr. Ioan Constantinescu), de aceea a fost supranumit Apostolul Neamurilor. Personalitate complexă, inteligenţă vie, cultură vastă, temperament dinamic, Pavel este un râu de energie în continuă mişcare. Sfântul Pavel înmagazinează în sine toate contrastele: va suferi toată viaţa pentru acuza de apostazie faţă de poporul evreu pe care il doreşte cu toată fiinţa sa deschis lucrării lui Hristos pentru a-şi împlini vocaţia sa mesianică şi vrea în acelaşi timp să fie fidel noii credinţe care i-a fost impusă de Acela care a devenit totul pentru el. Pavel este mândru de strămoşii săi şi credinţa lor, cei de un neam cu mine după trup, ei, care sunt israeliţi, cărora le aparţine înfierea şi mărirea şi legămintele şi Legea şi cultul şi promisiunile, cărora le aparţin patriarhii, din care se trage şi Hristos după trup, dar se bucură şi se foloseşte de titlul de cetăţean roman pe care îl avea din naştere, şi este deschis în aceiaşi măsură la tot ceea ce este bun în curentele de gândire ale lumii greco-romane şi chiar în religiile asiatice. Este evreu cu cei care sunt evrei, grec cu cei care sunt greci, tandru, pasional si timid, nerabdător de o rabdare fără margini, misionar neobosit şi teolog limpede, profet neînfricat al Duhului Sfânt bulversând şi demolând orice prejudecată. Faptele sale îl recomandă ca un organizator exigent şi meticulos al comunităţilor pe care le înfiinţează şi pe care le asistă cu gelozie şi cu grijă celui care le-a născut pentru Hristos. Fără îndoială că amprenta creştină a culturii europene (şi prin ea, a celor două Americi) este opera lui.
Personalitatea complexă şi fascinantă a Sfântului Pavel este ca un miraj pentru cititorul Sfintei Scripturi. Dintre Apostolii lui Hristos, despre el avem cele mai multe informaţii datorită relatărilor din Faptele Apostolilor, datorită epistolelor pe care el le-a scris şi datorită paşilor înainte pe care i-a facut ştiinţa în ultima vreme. Este tentant să pui cap la cap informaţiile avute despre Apostolul Neamurilor şi să recompui imaginea cea mai plauzibilă a acestui vas ales, evreu convertit la credintă pe care o persecutase mai înainte cu fanatism. Acest lucrător de cea mai mare insemnatate şi plin de abnegaţie ar fi putut cu tot dreptul să spună că s-a ostenit mai mult ca oricare dintre astfel de ostenitori cum au fost Apostolii. El, Pavel, a fost unealta aleasa a lui Dumnezeu, care a dat putinţă răspândirii generale a creştinismului. Ca Apostol al Neamurilor, el a fost cu preferinţă Apostolul libertăţii, al culturii şi al raţiunii.
Scrierile semnate de el, ce formează cea mai mare parte a Canonului Noului Testament, sunt dovada vie şi grăitoare a activităţii sale în via Domnului. Pentru prima oară întâlnim pe acest Sfânt Apostol cu numele de Saul în Faptele Apostolilor (VII, 58), fiind de faţă şi învoindu-se la uciderea Arhidiaconului şi întâiului martir Ştefan (Fapte.VII, 1). Istoria bimilenară a creştinismului nu a mai cunoscut un om cu devoţiunea Sfântului Pavel. Aproape jumătate din cartea Faptelor Apostolilor (cap.VIII-XXVIII) vorbeşte despre el, descriind începuturile activităţii sale, precum şi vastele călătorii misionare în lumea elenistică. Pentru a stabili ceea ce numim biografia paulină trebuie să precizăm câteva directive metodologice: sursele principale care ne permit să stabilim o cronologie a vieţii lui Pavel sunt de două feluri: cele 14 Epistole Pauline: Romani, I-II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I-II Tesaloniceni, I-II Timotei, Tit, Filimon, Evrei.
Pr. Radu Marius Bârlădeanu,
Parohia Ciutura, judeţul Dolj