Dumnezeu este Cel Care veghează asupra noastră în cele mai mici amănunte, iar preotul e cel care trebuie să dea mărturie despre Dumnezeu în faţa noastră, a oamenilor şi, care, trebuie să dea mărturie şi lui Dumnezeu despre noi. Nouă ne dă mărturie despre Dumnezeu, iar lui Dumnezeu îi dă mărturie despre noi. Pentru că preotul are misiunea de a conduce viaţa sufletească a credincioşilor care i s-au încredinţat. El răspunde în faţa lui Dumnezeu de credincioşii care i-au fost încredinţaţi.
Preotul este şi duhovnic şi mare taină este duhovnicia. Fără îndoială şi celelalte sunt tot atât de mari, fiindcă prin Botez el ne introduce în creştinism, în casa lui Dumnezeu. Prin mâna sa ne sfinţeşte în evenimentele vieţii şi Îl aduce pe Hristos în viaţa fiecăruia prin Sfânta Împărtăşanie. Ne sfinţeşte căsătoria şi naşterea copiilor, ne conduce pe ultimul drum al acestei vieţi, pregătindu-ne să trecem prin moarte în viața cea veșnică.
În misiunea sa de duhovnic, preotul are datoria permanentă şi tainică de a ne împăca cu Dumnezeu. De a face în aşa fel, încât, slăbiciunile noastre omeneşti, greşelile, păcatele să ajungă a fi şterse și iertate de Dumnezeu. Mare lucru este acesta şi mare privilegiu, poate cel mai mare privilegiu pe care l-a primit vreodată omul de la Dumnezeu, anume să poată şterge trecutul cu păcatele sale grele, urmând ca mai apoi să primeasă iertarea. E o mare minune! Legile civile nu ştiu ce este iertarea, pentru că ele pedepsesc fiecare încălcare de lege, oricât ar fi de mică, pe când prin duhovnic, Dumnezeu te iartă de tot dacă te mărturiseşti şi te căieşti sincer. Cu alte cuvinte, te împaci cu Dumnezeu, chiar dacă aici pe pământ trebuie să plăteşti pentru unele greşeli, dându-ţi posibilitatea, ca prin îndreptare, să reintri în comuniunea cu Părintele Ceresc.
Primul lucru pe care trebuie să-l facă un duhovnic este să aibă în vedere că cel care se îndreaptă spre scaunul de spovedanie trebuie să-și recunoască păcatele şi să facă promisiunea de a nu le mai repeta. Acestea sunt condiţiile esenţiale pentru a primi iertarea. Chiar dacă se dă un canon sau o amânare de la Sfânta Împărtăşanie, păcatele mărturisite se iartă, căci împăcarea cu Dumnezeu se produce chiar în momentul dezegării.
Pentru păcatele mărturisite preotul duhovnic trebuie să le dea canoane potrivite. Un lucru foarte important este şi acela de păstra secretul mărturisirii. Nerespectarea acestei condiţii duce la depunerea din treapta preoţiei pentru că Taina Spovedaniei trebuie făcută ca înaintea lui Dumnezeu. De asemenea, cel care se spovedeşte trebuie să-şi mărturisească doar păcatele sale, pentru a nu face din spovedania sa judecată peste cei care i-au greșit lui.
Mărturisirea trebuie făcută individual, nu în grup. De aceea, cel care și-a mărturisit odată păcatele, nu le mai remărturiseşte la următoarea spovedanie, ci numai în cazul în care le-a repetat. Penitentul, trebuie să vină la duhovnicul său cu încredere, ca la un părinte iubitor, fără se renunțe foarte repede la dânsul.
Pr. Bonea Biță