Tânguirea stelei
Alexandru Motorga,
anul IV la Facultatea de Teologie din Craiova
De ce cobori tu stea în jos?
De ce nu stai pe cer, frumos?
– eu mă cobor acum în jos
căci azi se naște iar Hristos
lumina Lui m-a luminat
și să vorbesc iar m-a chemat.
Prin mine cerul zice-acum
că încă sunt păgâni pe drum
ce n-au aflat de Domn-Hristos
să-I cânte-acum cu glas duios …
De ce nu stai tu, stea, pe cer?
De ce nu ții al tău mister?
– nu pot să stau acum pe cer
să las un biet păstor stingher
să umble-n bezna lui de fier
fără să afle că-I la el
Hristos, Cel coborât din cer.
Eu vreau să sufăr cu-acei magi
despărțitura de cei dragi
să las plăcere și frumos
ca să-i urmez azi lui Hristos.
De ce cobori tu stea în jos?
De ce cobori în loc pietros?
– eu mă cobor mereu în jos
mă cheamă Peștera-Hristos.
Pe bolta cerului la fel
ne luminăm cu-același zel,
dar coborându-mă în jos
mă luminează doar Hristos
din harul Său m-aprind cu dor
și ard în ochii tuturor, să spun ușor
că azi Se naște iar Hristos.
De ce cobori tu stea-n ogor?
Ce poți să-aștepți de la popor?
– cobor mereu și iar cobor
și-aștept de la acest popor,
să vină iar să-I cânte Lui,
să nu mai cânte orișicui,
să stea, să-asculte plin de dor,
Cuvântul cel Mântuitor,
să creadă iar și făr-hotar
că doar Hristos e-acel amar
ce pune-n inimi făurar.
Că doar Hristos e bucurie,
Doar El este avuție
Întru El e-nțelepciune
Întru El e mângâiere
El e Tot din tot ce piere
Și la El cobor acum.