Doamne, ce frumos plângea un copil!
Simfonii și vise dintr-un fir de vioară…
Îngerii cerului tăceau în albastru senin.
Împietrise lumea toată în sine și-afară.
Doamne, frumos mai plângea un copil!
Peste câmpuri cântul său flori parfuma.
În biserică arhanghelii aduceau trandafiri
în loc de rugi, ascultând cum plângea.
Doamne, copilul plângea atât de frumos!
Ferestrele bisericii înlăcrimate zâmbeau.
Gângurul său înălța încet și armonios
Preoții care rugându-se parcă pluteau.
Doamne, încă aud frumosul plâns de copil!
În clipele de prefacere, cu adevărat
numai el se ruga. Fără plânsu-i suav și umil
toți zadarnic în acea vreme ne-am fi rugat!
Pr. Nincu Mircea
Category: Poezie Religioasa