Categorie: Poezie Religioasa

Era noaptea atât de adâncă și atâta tăcere în vale Stâncile nu aveau umbre și dureau până și bulgării de sare. Eram singur, cu toții dormeau, pomii îi simțeam după miros. Iarba uscată încă purta căldura uscată în firele căzute pe jos. Îmi găsisem loc de odihnă lângă o piatră gălbuie ca sulful Când transpiram…

Deși lemnul îi părea din ce în ce mai greu Trăgea de el să îl urce la Dumnezeu. Drumul de piatră către munte în coastă Ca un șarpe se întindea în zarea albastră. Se tulbura cerul, pământul și marea deodată Cutremurând până în lumea cealaltă. Între întuneric și lumină adâncul se deschidea Ca o rază…

Mult s-a Rugat la DUMNEZEU, stearpa Proorociță Ana Ca Să-i dea un prunc să nască, lângă bărbatul ei, Elcana ! Pe Samuel lui DUMNEZEU, spre Slujbă l-a afierosit Iar EL l-A pus să Judece, dar și la Proorocit ! Lui Eli Preotul cel Mare, de mic a fost încredințat Ce l-a crescut în Legea Veche…

Voi arde în vatra iadului ca un tăciune în pântecul cădelniței. Focurile pe care le voi aprinde din Rai vor părea sfinți zugrăviți, icoane în biserici sfințite. Unele vor fi linii întinse prin nori, păsări diamantate cu sori. Altele, vor răni crud cerul nopții, ca niște comete ascunse în cochilii de pietre. În vatra iadului…

Printre uluci cărarea ca oțelul sclipea. Apăsam în pas pământul până la sânge. Urcam după o rază nevăzută de stea Fără a ști de voi râde sau de voi plânge. * Ajuns sus îndrăznea numai tăcerea Să tulbure distanțele fără vie măsură. O albie cu rufe uscate se odihnea Lângă o tâmplă de prispă ca o răsură. * Un fântânar…