Categorie: Vechiul Testament

4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Prin faptul că Dumnezeu umblă „peste aripile vântului”, Cuviosul Eftimie Zigabenul consideră că David arată că Dumnezeu este pretutindeni și folosește norii cape o trăsură, arătându-se oriunde, precum S-a arătat și în muntele Sinai, și umblă peste aripile vânturilor. Dumnezeu este pretutindeni…

1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Psalmistul începe printr-o binecuvântare, mărturisind că Dumnezeu S-a făcut cunoscut oamenilor din lucrarea cea mare și Pronia zidirilor Sale.[1] „Binecuvântează, zice, și slavoslovește, o, suflete al meu, pe Domnul. Doamne, Dumnezeu meu, cunoscutu-Te-ai de noi, cei cuvântători, mare foarte, după toate dumnezeieștile Tale…

Crearea lumii este actul de voință divin, după planul Său din veșnicie și vrednic de mărire acest plan, după cum mărturisește și Sfântul Apostol Ioan: „Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava și cinstea și puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile și prin voința Ta erau și s-au făcut” (Apoc. 4,11). Actul…

Faptul că păcatul a fost grav și că a avut urmări se vede încă din momentul în care a fost încălcată porunca dumnezeiască, încălcare care a însemnat totodată și ruperea comuniunii omului cu Dumnezeu. Căderea în păcat a primilor oameni a dus la cunoașterea celor ce țin de partea trupească, materială: „atunci li s-au deschis…

Teologii consideră că esența răului a constat în ruperea existenței comuniunii cu Dumnezeu, datorită faptului că răul constituie o stare care se împotrivește virtuții, prin îndepărtarea exponenților de Dumnezeu. Răul se manifestă într-o formă a binelui, se travestește. Astfel și rodul pomului, al fructului oprit, a provocat plăcere ochiului, a înduplecat femeia, făcând-o să guste…