Categorie: Poezie Religioasa

la duminica slăbănogului Prin cetatea bătută de valuri cândva petrecea. În ferestre depărtări migratoare se amestecau. Purta umbre adânci din care se risipea Vindecând orbi, surzi, muți și cum mai erau… Când acoperea cu palma nopții fruntea și ochii  Vedea serfimi cu săbii de foc păzind cerul. ”Nimeni nu trece!” strigau și păreau a fi…

Era pentru prima dată când arhanghelii nu păzeau Poarta Raiului. Suflaseră în săbiile de foc, să nu le mai ardă obrazul, Si plecaseră de-a lungul gardului… Cineva încercase să-l sară și Domnul dădu poruncă să se cerceteze pe dianafară. Nu că ar fi fost așa!… Fiindcă Raiul nu avea gard de nuiele. Nu era nici…

  O umbră cere milostivire din depărtare strigând: ”Necurat, necurat!” Calcă în ciotul piciorului drept, sprijinindu-se-n bastonul de lemn. Mâna întinsă nu are degete și trupul îi tremură în cârpe înfășurat Cere pâine, o firimitură uscată… Din depărtare cineva face semn.   Deoadată, dimprejur, umbre ies purtându-și haine rupte în falduri, Parcă sunt străbunii care de veacuri…

Tablou de iarnă La gura sobei se adună Iarna bătrână ca un bulgăr Ar vrea să ardă și să spună Cojoace ce-a purtat pe umăr.   Bătrânul casei fierbe țuică Și pune murături pe masă. Așteaptă popa să-i aducă Urarea nașterii în casă.   Copii împiedicați se joacă. La focul sobei mama pune În tăvi…

Doamne, ce frumos plângea un copil! Simfonii și vise dintr-un fir de vioară… Îngerii cerului tăceau în albastru senin. Împietrise lumea toată în sine și-afară. Doamne, frumos mai plângea un copil! Peste câmpuri cântul său flori parfuma. În biserică arhanghelii aduceau trandafiri în loc de rugi, ascultând cum plângea. Doamne, copilul plângea atât de frumos!…