Categorie: Poezie Religioasa

Seara cobora parcă pentru ultima dată peste apus. Ucenicii sporovăiau fiecare despre Iisus. Masa era săracă. Pâine și o carafă de vin, Pentru toți erau puse, și ceva ulei de măslin. De-a dreapta lui Iisus, cel ce Îi era cel mai drag, Mânca din pomul cunoașterii lui Adam Şi cerceta cât și cum trebuie săpat…

Ascultă cum cad picături de lumină și afară e noapte, Cum taie oglinda cerului ce pământ de stele desparte! Pic, pleosc, pac picături lovesc pietre, se sparg uniform În culori de curcubeu, în umbre și în vise care ne dorm. Ascultă cum plouă! O noapte de lumină e peste toate. Pare că am fi orbi…

Flori adiacente cădeau opulente în pleoapele tale. Atunci astfel am început să-ți spun despre Cuvânt: . ”… și iau cuvântul ca pe un trup Și-l biciuiesc și-l fac să urle, Îl pun să spună tot ce poate spune Iar de-mi ascunde ceva îl surghiunesc mai mult. Îl pun pe roată, îl leg de cai, îl…

Cerul plin cu fântâni aștepta fântânarii Ce aprofundau mereu esența pământului. Ruginiră lanțurile, îmbătrâniseră ciuturarii Încât se înnămolise albastrul cuvântului. . Fântânarii săpau după apă crudă în aer, Dezlegătorii gândurilor izvoarelor norilor. Un pustiu de ispite cum fuiorul de caier Se făcea munca adâncului în mâinile lor. . Tot astfel și în inima mea un…

Am ieșit să bat în limba de lemn începutul lumii. Erau doar stele pe cer și-n turlă clopotul mut. Nu se trezise starețul, cocoșii nu strigaseră străbunii, Numai în altar veghea candela întunericul slut. . Pereții de piatră zugrăviți cu sfinți orbi se înrouraseră Și am lovit prima dată în limba de lemn la răsărit….